- tígvã
- s. f., g.-d. art. tígvei; pl. tígve
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
tígvã
Look at other dictionaries:
tigvă — TÍGVĂ, tigve, s.f. 1. (pop.) Craniu, ţeastă; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Plantă erbacee agăţătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate… … Dicționar Român
Tigva River — Coordinates: 45°29′42″N 26°26′08″E / 45.495°N 26.43556°E / 45.495; 26.43556 … Wikipedia
curcubetă — CURCUBÉTĂ, curcubete, s.f. (reg.) 1. Dovleac (Cucurbita pepo maxima). 2. Tigvă. [var.: curcubắtă s.f.] – lat. cucurbita. Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 CURCUBÉTĂ s. v. dovleac, pepene, tărtă cuţă, tigvă, tâlv … Dicționar Român
devlă — DÉVLĂ, devle, s.f. (fam.) Ţeasta capului; căpăţână; p. ext. cap (considerat de obicei ca sediu al inteligenţei). – et. nec. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DÉVLĂ s. v. cap, căpăţână, craniu, cutie cra niană, hârcă, scăfârlie,… … Dicționar Român
tâlv — TÂLV, tâlvi, s.m. 1. (bot.) Tigvă (2). 2. Fructul tigvei (2), întrebuinţat de obicei la scoaterea, prin aspirare, a vinului dintr un butoi; p. ext. unealtă de forma unei pâlnii, cu o ţeavă lungă şi subţire, care se foloseşte în acelaşi scop. – et … Dicționar Român
smârc — SMÂRC, smârcuri, s.n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetaţie); ochi de apă pe un teren mlăştinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat şi primejdios, de unde îşi trage marea izvoarele. 2. (reg.) Unealtă primitivă făcută dintr o tigvă, care… … Dicționar Român
sorhan — sorhán, sorháne, s.n. (reg.) 1. plantă erbacee agăţătoare, cu fructe bombate; tigvă, tâlv. 2. (în forma: surhan) obiect de tinichea, în formă de tigvă lunguiaţă, folosit la trasul vinului din butoi. Trimis de blaurb, 08.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
sărăoaie — sărăoáie, sărăuăi, s.f. (reg.) 1. tigvă (plantă). 2. ţeavă de tras vinul din butoi (făcută din tigvă); tâlv. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
troacă — TROÁCĂ, troace, s.f. 1. Albie, copaie, covată (scurtă şi lată). 2. Ladă mare în care cade făina măcinată la moară. 3. Vas de lemn (în formă de jgheab, de ladă lungă etc.) în care se pune apa sau mâncarea pentru animale. 4. (fam.; la pl.)… … Dicționar Român
tătar — TĂTÁR, Ă, tătari, e s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populaţie) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia şi… … Dicționar Român
